Să învățăm să le vorbim copiilor despre ceea ce le este familiar pentru a-i putea conduce cu ușurință la învățăturile credinței care nu pot fi explicate cu ușurință. A sădi în copii simțirea duhovnicească nu înseamnă să ții cele mai bune prelegeri, ci să le predai tainic, prin rugăciune, răbdare și exemple potrivite, precum și prin împărtășirea lor frecventă cu Sfintele Taine, acea trăire sinceră și vie care te însuflețește și pe tine ca preot, dacă într-adevăr ai dobândit-o sau râvnești să o dobândești.
Să-i luăm ca sprijin duhovnicesc în această misiune și pe credincioșii din parohie și să le cerem să se roage pentru copiii lor, precum și pentru toți copiii din această lume, pentru ca aceștia să se apropie cu inima, nu cu mintea de Dumnezeul cel viu, așa cum ne învață să ne rugăm Sfântul Siluan Athonitul: „Doamne, trimite mila Ta peste copiii pământului pe care îi iubești și dă-le să Te cunoască prin Duhul Sfânt și să învețe să Te slăvească” (Cuv. Siluan Athonitul, „Între iadul deznădejdii și iadul smereniei”, p. 268).